În primul rând am învățat că se poate avea un business cu soțul/soția ta. Dar pentru asta eu a trebuit să depășesc mai multe bariere mentale.
Bună, eu sunt Adrian de la Drincenii, bine ai venit la TedEx-ul meu 🙃 .
Lucrez cu Iulia din 2014, de când ne-am hotărât că vrem să facem graphic design pe cont propriu și recunosc, nu a fost ușor.
Nu pentru că nu ne înțelegeam ca parteneri de afaceri, ci pentru că ne consideram parteneri de afaceri, dar noi eram în primul rând soț și soție.
Când ești antreprenor nu poți să ‘vii acasă de la muncă’. Nu există bariera separatoare dintre viața personală și muncă, pentru că sincer nici nu este normal să existe. Dacă îți place îndeajuns de mult ceea ce faci delimitarea dintre muncă și viață personală nu ar trebui să existe.
Dar noi nu știam asta și ne forțam practic să nu mai vorbim despre muncă după o anumită oră.
Și bineînțeles că nu ne puteam abține iar apoi ajungeam să ne blamăm că nu suntem îndeajuns de disciplinați încât să ne ținem de cuvânt.
Iar când stai prea mult să te gândești la propria soție ca la un partener de afaceri, păi atunci asta ajunge să devină. Viața personală se transformă în viață de business iar viața de business este una stresantă.
Dar să nu uităm, Iulia avea 21 de ani iar eu 23 atunci când am intrat în antreprenoriat. Nu numai că nu știam cum să ne gestionăm business-ul ca și cuplu, dar abia dacă știam cum să ne gestionăm noi ca oameni.
Până acum sună rău, nu?
Poate, dar asta s-a întâmplat doar în primul an. Te asigur că este absolut posibil să lucrezi cu soțul/soția ta.
Cine altcineva te poate înțelege mai bine decât persoana alături de care ai ales să mori, practic? În cine altcineva poți avea mai multă încredere că poate duce la finalizare un anumit proiect altul decât..ai ghicit..your spouse.
Dar, cum am spus, trebuie depășite anumite bariere mentale și în aceeași măsură puse anumite limite:
- În primul rând am uitat că suntem parteneri de afaceri. Asta deja este o afacere de familie cu accent pe familie. Este un proiect care trebuie tratat exact ca un nou-născut. Suntem 2 oameni care ne leagă ceva mai mult decât un business, ne leagă un scop comun care este mai presus decât afacerea în sine.
- Tot ceea ce spun poate afecta emoțional cealaltă persoană așa că am uitat de abordările corporate și neînsuflețite. Nu mă mai puteam raporta la Iulia ca la un coleg. Ca sfat pe care mi l-aș da dacă aș călători în trecut ar fi: Ai grijă cum dai anumite directive și cel mai important ai grijă cum dai feedback-ul!
- Separarea muncă - viață personală nu există. Nu ne mai enervăm dacă la 11 noaptea când stăm pe Netflix, cineva vine cu o idee și trebuie să stăm să facem graficul SWOT. Această separare ar fi funcționat doar dacă am fi avut un job despre care nu ne-ar păsa sau doar așteptam să ne luăm salariul.
- Fiecare cu treaba lui. Când vine vorba de muncă în sine, nu lucrăm amândoi la același lucru. Dacă eu de exemplu mă apuc de web design, păi eu îl voi face. Nu o voi ruga pe Iulia să preia sau să mă ajute cu nimic. Voi cere doar feedback. Pentru că dacă îi voi cere să mă ajute, cel mai probabil va accepta pentru că este soția mea, dar făcând asta îi răpesc din timpul ei pe care îl are alocat altor proiecte, iar asta este foarte important de reținut.
- Nu uităm să luăm pauză de la afacere. Este afacerea noastră, dar familia este mai importantă. Nu va muri nimeni dacă nu lucrăm câteva zile. Este benefic pentru afacere dar și pentru noi ca oameni / cuplu.
- Când vine vorba de leadership, facem cu rândul. Sunt perioade în care poate nu mă simt la 100%, atunci cel mai bine este să o las pe ea să preia frâiele.
